luni, 15 martie 2010




Ați auzit ce-a pățit ,
O mamă care a muncit
A muncit până-a murit
Dar copiii și-a iubit .

Doi copii frumoși avea,
Se simțea ca pe o stea,
Însă moartea cu cruzime,
Visul i l-a spulberat.

Era mama iubitoare,
Iar acum e-n depărtare,
Credeți că s-a meritat?
Vedeți viața i-a curmat.

Colegii ei sunt uimiți ,
Au rămas înmărmuriți,
Cineva le-a dat de veste:
Colega lor nu mai este .

Însă n-au cum să vorbească ,
Cazul să îl deslușească,
Oare ce s-a întâmplat
Cu fata ce-a decedat?

Sigur va fi desemnată ,
Să fie un îngeraș,
Să vegheze ziua toată ,
Asupra-ai ei copilași.

Of! ce jale spun colegii,
Și patronii sunt speriați
Domnul îi va pedepsi ,
Pentru orele târzii.

Dar tu Carmen ești acolo,
Privindu-ne printre nori ,
Și încerci să strigi la noi ,
NU MAI MUNCIȚI PÂNĂ -N ZORI
!