Dorul este minunat,
Tot de Dumnezeu creat
Cu iubire-i vindecat
Dacă este-adevărat

Nu mai știu ce să mă fac
Dorul azi m-a spintecat,
E dor de iubirea mea
O simții oare și ea?

Să nu crezi că m-am răcit
Sau că te-am dezamăgit
Dorul tare mă apasă
Sper că și ție îți pasă

Știu că este foarte greu
Nu e ușor de crezut
Vom fi din nou împreună
Ținându-ne de mană

Aș vrea să ne plimbăm
Într-un parc plin cu flori
Să ne așezăm pe-o banca
Și să ne alintăm

Să îți șoptesc iubire
Cât de mult te iubesc
Ținându-te în brațe
Să-ți spun cât te iubesc

Aș vrea însă iubire
Să nu crezi niciodată
Că-această poezie
E pentru altă fată.

Tu știi însă mai bine,
Mai bine decât mine
Căci sufletul și inima
Doar ție-ți aparține.


Sper să citești și tu
Cum sufletul mă doare...
Dar, sper să îți dai seama
Că nu-i o înscenare

Nu vreau să fac vreodată
Ceva ca tu să suferi,
Vreau doar ca tu de viaţă
Cu mine să te bucuri,

Să fim o viaţă întreagă
Unul cu celalalt
Să ne iubim, să vezi
Cum totu-i minunat.

Nimic în viaţa asta crudă
Nu cred să ne despartă
Căci iubirea-i mult mai șireată
Și e mereu în faţă.