sâmbătă, 20 martie 2010
Aş trece munții chiar și oceane
Să ajung din nou la tine
Să ne iubim ca la început
Și să ne fie bine.
Și aş urca pe culmea lor,
PE CULMEA NORILOR
Să te sărut, să te ating,
La pieptul meu să te strâng.
Crezi că mie-mi e ușor?
Sau nu mă interesează ?
Poate crezi că nu iubesc,
Însă prea mult te doresc!
Mă doare sufletul într-una
Că nu suntem uniți,
Poate că de ar fi altfel
Am fi mai fericiți
Dar să nu crezi vreodată
Că eu nu te iubesc
Și-n fiecare clipă
La tine nu gândesc.
Căci eu de dimineață,
Din zori, când mă trezesc
Mă simt cu mult mai bine
Atunci când te zăresc .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu