
Oare de ce această viaţă
E plină numai de tristețe,
Oare de ce-n sufletul meu
Nici o speranță nu mai este?
Oare de ce să mai trăim
Cu atât de multă suferință?
Pe nimeni nu ne bizuim
Și ne facem viaţa un chin?
E plină numai de tristețe,
Oare de ce-n sufletul meu
Nici o speranță nu mai este?
Oare de ce să mai trăim
Cu atât de multă suferință?
Pe nimeni nu ne bizuim
Și ne facem viaţa un chin?

Mă-întreb dacă te-am supărat...
Sau ce oare te-a deranjat?
Iar dacă-am greșit cu ceva
Îmi cer iertare iubita mea!
Eu cred că cel mai bine
E să urcam pe-un nor
Și să privim dușmanii
Să fim deasupra lor...

De-am greșit cu ceva
Doar un cuvânt pot spune
Mi-e dor de gura ta!
Căci în acele clipe
La nimic nu gândesc
Doar să te sărut dulce
Și să te îmbrățișez

Gânduri mă răvășesc
Căci doar tu știi prea bine
Cât de mult te iubesc!
Poate eu nu-ți ofer
Ceea ce ți-ai dori
Dar fi măcar cinstită
Și spune-mi-o-într-o zi!

Îți spun că te iubesc
Și cu tine doresc
Să fiu pană-n ultima zi
Aş vrea să nu scriu asta
Aş vrea să ne iubim
Căci viaţa-i aşa scurtă
Să nu ne despărțim
Deci îți declar, iubita mea
Iubire pe vecie!
Acum aş dori eu să vad
Ce îmi oferi tu mie...
Iubire pe vecie!
Acum aş dori eu să vad
Ce îmi oferi tu mie...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu